Arta se întâmplă la Cuibul artiştilor şi este UAU

Arta se întâmplă.
La cuibul artiştilor arta chiar se întâmplă. Un loc în care oamenii se hrănesc din artă şi nu obosesc niciodată să o facă.
Am avut bucuria de a pătrunde în acest univers într-un proiect care este UAU. Aşa se numeşte spectacolul nostru care va avea premiera pe data de 18 februarie.

În săptămâna aceasta nu îmi doresc să fiu nicăieri în altă parte pentru că voi fi acolo în fiecare seara, de pe 18 februarie până pe 24 februarie, câte două reprezentaţii pe seară. Nu uitaţi să faceţi o rezervare!

Pe lângă bucuria de a lucra la un spectacol, în acest loc, am avut ocazia să mă reîntâlnesc pe scenă cu mulţi dintre colegii mei de generaţie, fapt care mă bucură enorm. Generaţia Tesla Rocks! În acest spectacol UAU voi fi alături de : Vlad Basarabescu, unul dintre primii membrii ai cuibului artiştilor, Adrian Piciorea, Carla Mihai, Gloria Melu, Frederic Negrescu şi Cătălin Gheorghiu.

Vă aşteptăm în fiecare seară să fim UAU împreună.

Să vă spun mai multe despre ce am descoperit aici, auzisem câte ceva, dar acum am avut ocazia să văd şi să simt pe pielea mea.
Cuibul artiştilor este un vis care a început sa fie realitate acum 4 ani şi de atunci a crescut într-un an cât alţii în 10. A pornit de la o simplă discuţie în tren între doi tineri visători: Victor Ţăpeanu şi Vlad. Lui Victor i-a rămas în cap metoda de teatru european pe care o văzuse în Copenhaga. Aceea de a juca acelaş spectacol timp de 30 de zile, în fiecare zi. Atunci ei s-au gândit ce ar fi să facă 300 de zile de teatru. Aşa s-a născut cuibul artiştilor. L-au luat în echipă şi pe Frederic şi au scos primul spectacol al cuibului artiştilor care a fost „Cine sapă groapa”. Vlad a mărturisit că la început a fost dificil să găsească un spaţiu în care să joace în fiecare zi, uneori nici nu ştiau unde vor juca, oamenii veneau să vadă spectacolul şi cu putin timp înainte găseau o sală liberă în care să se desfăşoare. În acelaş timp, Vlad a spus că se bucură că au întâmpinat greutăţi deoarece “Prea mult bine strică”. Asta i-a facut să descopere acest loc minunat care este acum cuibul cuibului. Un loc în care ei şi-au pus amprenta. O să puteţi observa imediat ce aţi pătruns în spaţiul cuibului.

Cuibul artiştilor, un loc în care totul funcţionează perfect, fiecare ştie ce are de făcut şi face cu tot dragul. Oamenii din cuib se află acolo pentru că îşi doresc asta şi vrea să faca parte din această comunitate. Oameni care muncesc cu drag şi bucurie reuşesc să mute munţii, cam aşa au reuşit şi ei să facă şi încă fac. Munţi din ce în ce mai înalţi. Din momentul în care ajungi universul în care pătrunzi îţi oferă o energie deosebită încă de la început. Fiecare dintre ei au muncit ca să îl facă să fie ce este azi. Un loc în care se joaca în fiecare seara. Ei găsesc energie să aducă arta în sufletul oamenilor seară de seară, nu ştiu de unde au atâta energie, dar îi admir enorm pentru asta. În plus, nu îi îngrădesc pe cei care nu îşi pot permite să cumpere un bilet ca să meargă la teatru pentru că la ei nu trebuie să cumperi bilet. Dacă îţi doreşti şi poţi, donezi pentru a susţine actul artistic, dacă nu poţi, eşti liber să te bucuri de spectacol oricum.

Odata ce ajungi să fii membru al cuibului nu faci doar un singur lucru. Ai mai multe resonsabilităţi, practic, ei fac tot, de la costume, scenografie, sound design, afişe, fotografii, la promovare. De exemplu la acest spectacol, UAU, scenografia a fost realizată de Eliza Teofănescu, actriţă a cuibului.Vlad ne-a dezvăluit că scenografia acestui spectacol a fost desenată chiar pe parchetul lui de acasă deoarece atunci când vorbeau despre, ideile veneau şiroaie şi când se întamplă asta, ei nu lasă nimic să le îngrădească creativitatea. Este minunat că nu se limitează la o singură direcţie şi au curajul să experimenteze  în mai multe zone ale artei.

Cât timp am stat şi am lucrat aici am văzut mereu oameni care vor să te ajute, gata să vină în întâmpinarea ta. Sunt mulţi oameni frumoşi aici, din păcate nu am apucat să le cunosc povestea tuturor, dar a fost cineva care mi-a atras atenţia. O fetiţă, roşcată cu ochi sinceri despre care am dorit să ştiu mai mult, Ilse Muller. Eram curioasă ce a făcut-o pe ea să vină aici, încercam să îmi dau seama ce îi face oameni să se adune în acest loc, ce „bacterie” există, pentru că odată ce vii aici, vrei să te întorci sau de ce nu, chiar să rămâi. Am fost surprinsă să aflu că ea are doar 17 ani, este liceană, are o grămadă de învăţat la şcoală şi, cu toate astea, majoritatea timpului şi-l petrece aici. De ce? Pentru că aici învaţă foarte multe lucruri care o ajută în viaţă şi chiar la şcoală. Cuibul îi dă poftă să înveţe şi să caute mai departe de ceea ce se vede. De ce şi-a dorit să intre în cuib? A venit la un spectacol şi pur şi simplu s-a îndrăgostit de ei. Îşi dorea să facă parte din acel loc şi să îi ajute pe oamenii aceştia să îşi desfăşoare activitatea.  Cred că uneori simţi că aparţii unui loc.

Acest univers, această comunitate funcţionează datorită celor 30 de omuleţi care înseamnă  „Cuibul artiştilor”. Pentru ei acest loc înseamnă acasă. Oriunde ar pleca prin lume, mereu se întorc acasă.

Eu zic că merită să veniţi să ne vedeţi şi să îi vedeţi pe aceşti oameni care muncesc zilnic pentru a aduce arta în viaţa oamenilor.

Mulţumiri speciale pentru fotografiile frumoase, Liviu Buzăţel.